RSS

Povestea literei v

20 Feb

V…

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…
Pe vremea când oamenii nu ştiau nici să scrie, nici să citească, la marginea mării era o colibă a unui pescar.
Pescarul Voicu era toată ziua plecat în largul mării, pentru a aduce peştele atât de necesar numeroasei sale familii.
Pe soţia sa o chema Violeta şi era frumoasă precum o floare de primăvară, iar pe copii îi chema Victor, Vasile, Vlad şi Valentina.
Într-o zi când marea era zbuciumată, pescarul Voicu şi-a luat barca şi a plecat, ca de obicei, cu năvodul în largul mării.
Ca din senin se iscă o furtună năprasnică, iar barca nu se mai zărea.
Viorica ieşind din colibă, îşi dădu seama că soţul ei se află în primejdie. Marea era zbuciumată. Valurile erau din ce în ce mai mari.
Disperată, începu să strige:
– Voicuuuu! Voicuuuu!
Dar Voicu nu răspundea. În locul său, marea aducea valuri imense…
Prăbuşită de durere, Violeta rămase cu ochii încremeniți la valurile care veneau şi plecau…
După ce se termină furtuna, apăru şi Voicu, împreună cu bărcuţa sa, spunându-i Violetei că se ascunsese în spatele unor diguri.
Fericită, Violeta înţelesese abia atunci mesajul valurilor. Ele, în unduirea lor graţioasă, vroiau să-i spună că soţul său, Voicu, este bine…
De atunci, când oamenii au vrut să scrie cuvântul „val” sau cuvântul „ Voicu” desenau unduirea graţioasă a valurilor.
Şi aşa s-a născut litera V….

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20/02/2012 în Clasa I, Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: