RSS

Jurnalul săptămânii

Experimentul săptămânii
img_20170222_195453

img_20170222_195556

unnamed-1

unnamedUn sfârșit de februarie tare prietenos, jocuri, informații, cântece, noutăți, repetiții…

La mulți ani, Andrei! – mulțumim familiei Mitrea, voluntari de serviciu

Toate acestea în câteva imagini – amintiri:

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 
 

Când profesorul

TACE, copiii pot FACE lucruri obișnuite, grozave, de expoziție sau de AMINTIRE.

  • test, temă acasă, temă în clasă, pauză, ora de AVAP sau

Ora de DP ( doar pentru cunoscători) Joc de înțelegere – abordarea pozitivă a unui eveniment negativ, la prima vedere.

După câteva zile, doamna găsește în găleata cu apă cu care se șterge tabla un corn

( banii nostri din taxe si impozite, ca mai tot ce se gaseste in institutiile de stat).

Ușor supărată, întreabă:

  • Cine a aruncat cornul în apă?

Liniște, nimeni nu recunoaște.

-Din spatele clasei, Irene:

  • Probabil a căzut, nu l-a aruncat nimeni!
  • cutia cu cornuri, fiind sub nivelul apei… dar nu am putut decât să o felicit pentru că a  aplicat ce a învățat la DP

Dacă o să priviți cu atenție imaginile, veți înțelege de ce e importantă această oră și de ce e necesar  să continuăm acasă, stilul de abordare în relațiile cu copiii noștri.

JOCUL CU INIMIOARE

Această prezentare necesită JavaScript.

.

 
 

3 zile fără voce…

Imaginați-vă,  cum se poate descurca un învățător când, laringita se instalează fără pic de milă în timpul școlii. Nu e prima oară, în cazul nostru e boală profesională, deși, cel puțin eu, nu ridic tonul decât foarte, foarte rar. Îmi amintesc că, acum 8 ani, a trebuit să iau la școală un obiect folosit pe părtie, la susținerea concurenților schiori. Acum 4 ani, un fluier, iar în acest an, nici măcar nu mi-am făcut griji că nu voi fi auzită.

O scenă amuzantă a avut loc într-o  pauză:

Copiii s-au grupat, care pe unde le e obiceiul. Unii au dat fuga pe coridor – mănâncă, vorbesc, aleargă, sar și zâmbesc în același timp – e posibil, credeți-mă pe cuvânt. Din această categorie fac parte cei care au în final nevoie de ajutor – s-au lovit, s-au certat, au pierdut câte ceva. Nicio problemă, le rezolvăm cu răbdare pe toate. – de data asta au ințeles limbajul nonverbal, Alt grup se strânge la o bancă, ca la picnic, vorbesc, mânâncă, se joacă, zâmbesc. Altii se grupează în spatele clasei și mănâncă, vorbesc, zâmbesc. Câțiva vin simultan sau pe rând la catedră:

  • Pot să șterg tabla?
  • Pot să completez calendarul naturii?
  • Imi desfaceti banana?
  • Vreti un biscuite?
  • Nu am apa,
  • Nu pot deschide sticla.
  • M-a lovit.
  • Mi-a rupt …
  • Am gasit o riglă
  • Am pierdut un creion.
  • Mi-a spus un cuvânt urât.

Le rezolv pe toate si in loc de : da, cu plăcere, ia un pahar, cine crezi ca e vinovat, ce ai face dacă, pune-o in coș, îl găsim, ce sfat i-ai da,….doar zâmbesc mai larg decât de obicei și tac…

La un moment dat, vreau să o întreb ceva  pe Erica ( e cu spatele la mine, la cel mult 120 cm. O strig ( adică șoptesc: ERICA! ERICA! ERICA! Normal, nu mă aude… e rumoare în clasă, e recreație.Deodată, cineva, din grupul strans in spatele clasei, cred că Iustin ( sper să nu greșesc) strigă: – HEI; ERICA; vrea doamna să- ți spună ceva!

Nu pot să-i spun Mulțumesc.

Ridic degetul mare și zâmbesc, zâmbesc larg, cu sinceritate – tuturor elevilor mei, pentru că am simțit nu neapărat compasiune, ci o adaptare la o situație nouă: doamna nu are voce…. unnamed

Am reușit nu numai să predau ( șoptit) ci și să țin o ședință cu părinții ( sper că au înțeles ceva, dar RECORD absolut – copiii au învățat și o strofă din noul nostru cântec.

 

 
Un comentariu

Scris de pe 17/02/2017 în Jurnalul zilei, Uncategorized